Daca vreodataa ...

Daca vreodata ai sa cazi ...

... am sa fiu acolo sa ma asigur ca nu atingi pamantul .

Azi sunt trista. N-am cuvintele potrivite si desi le-as avea, ele n-ar putea stinge vulcanul din interiorul meu. Sunt slaba, uneori obisnuiesc sa ma privesc cazand ca si cand trupul si sufletul ar face parte din decoruri diferite. Las ganduri neterminate, idei ce nasc sentimente provenite din suflet formand cuvinte ce se opresc pe marginea buzelor..

Ce nu se spune se vede in priviri .. cate lucruri ai fi vrut sa-mi spui oare si o traire potrivnica, greu de inteles te-a oprit?

Ai fi putut oare sa nu-mi ascunzi nimic si totodata sa simti ca tot ce ai zis nu e indeajuns ?

N-o să mă lungesc. Nu vreau să te sensibilizez. Vreau doar să te fac atent. Să fii prezent, dacă lângă tine se întâmplă asta. Poate fi un copil, poate fi un adult. E la fel de vulnerabil. Debutul nu e relevant. Ce am văzut eu a fost cu disconfort abdominal: o dată durere, altă dată senzaţia unui gol de aer care se mişcă de jos în sus. Pe urmă, apar mâncărimile. Vezi că vorbesc neaoş. Intenţionat o fac. Să nu te ameţesc. Pot fi mâncărimi de palme, de tălpi, de glezne etc. Destul de repede vine urticaria. Fiecare om reacţionează în felul lui. Ce-am văzut eu arată ca o tăvăleală zdravănă în urzici greceşti, cele mai ale dracului. Pielea se înroşeşte şi apar umflături, de diverse dimensiuni, albicioase. Le zice papule. Urticaria cuprinde tot corpul în câteva minute. Se umflă buzele, nasul, pleoapele. Imediat după asta apare greutatea la respiraţie.